REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rezervatár adj. m. (despre moștenitori), s. m., pl. rezervatári; f. sg. rezervatáră, pl. rezervatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rezervatár adj. n. (despre stat), s. n., pl. rezervatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZERVATÁR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre moștenitori) Care are dreptul la rezervă succesorală. 2) (despre state) Care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. / <fr. réservataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink