REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZIDUÁL, -Ă adj. Care rămâne (ca reziduu). ◊ Apă reziduală = apă utilizată în procesele tehnologice, conținând anumite impurități sau substanțe toxice. [Pron. -du-al. / cf. it. residuale, fr. résiduel, engl. residual].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZIDUÁL, -Ă adj. care rămâne (ca reziduu). ♦ delir ~ = idei delirante care rămân după o stare psihotică acută de tip confuzional. (< it. residuale, fr. résiduel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reziduál adj. m. (sil. -du-al), pl. reziduáli; f. sg. reziduálă, pl. reziduále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZIDUÁL ~ă (~i, ~e) Care rămâne ca reziduu. Apă ~ă. [G.-D. -du-al] /<fr. résiduel, it. residuale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink