REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. resolutórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZOLUTÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condiție ~e. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink