Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REZÓN s. v. argument, cauză, considerent, dreptate, îndreptățire, judecată, juste-țe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motivație, pricină, prilej, ra-ționament, rațiune, temei, temeinicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rezón s. n., pl. rezoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REZÓN ~oáne n. Temei justificativ (al unei acțiuni sau atitudini); bază rațională. A avea ~.A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)