RICOȘÉT s. n. v. ricoșeu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RICOȘÉT s.n. Schimbare a traiectoriei unui proiectil când se lovește de un obstacol; (p. ext.) proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. ♦ (Concr.) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. ♦ (Fig.) Efect invers, indirect. [Pl. -te, -uri, var. ricoșeu s.n. / < fr. ricochet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RICOȘÉU (RICOȘÉT) (‹ fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20º; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink