Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RIDÁRE, ridări, s. f. Faptul de a se rida. – V. rida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RIDÁRE s.f. Faptul de a (se) rida. [< rida].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIDÁRE s. cutare, încrețire, zbârcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ridáre s. f., g.-d. art. ridării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE RIDÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feței) A căpăta riduri; a se încreți; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. și pl. rideáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink