Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rihtui (verb tranzitiv) , rihtuit (adjectiv)   
RIHTUÍT s. n. Faptul de a rihtui.V. rihtui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rihtuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RIHTUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române