RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rihtuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. rihtuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RIHTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de rihtuire. [Sil. -tu-i-] /a rihtui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
rihtuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. rihtuitoárei; pl. rihtuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink