RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (Reg.) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. – Din ucr. ripjak „scaiete”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ripeág s. n., pl. ripeáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink