Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: risipi (verb tranzitiv) , risipire (substantiv feminin)   
RISIPÍRE, risipiri, s. f. Acțiunea de a (se) risipi și rezultatul ei. – V. risipi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RISIPÍRE s. 1. v. împrăștiere. 2. împrăștiere, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. împrăștiere, ridicare. (~ ceții.) 4. v. spulberare. 5. împrăștiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. cheltuire. 7. v. irosire. 8. v. prăbușire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RISIPÍRE s. v. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
risipíre s. f., g.-d. art. risipírii; pl. risipíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. ♦ Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc. ♦ tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc. 4. Refl. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. și tranz. A (se) destrăma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, scr. rasipati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RISIPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. ~ averea. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RISIPÍ se ~éște intranz. 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se dispersa; a se împrăștia. 2) (despre construcții) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăți. 3) (despre nori, ceață etc.) A se împrăștia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RISIPÍ vb. 1. v. împrăștia. 2. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) răzleți, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăștia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăștia, a se ridica. (Ceața s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăștia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 8. v. răspândi. 9. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. v. cheltui. 12. v. irosi. 13. v. dărâma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RISIPÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A risipi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi, a strânge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se risipi ≠ a se grămădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
risipí (risipésc, risipít), vb.1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
risipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. risipésc, imperf. 3 sg. risipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. risipeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române