ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!robinét s. n./s. m., pl. robinéte/robinéț i
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ROBINÉT s. (pop.) țuțuroi. (~ de apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
robinét s. n., pl. robinéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROBINÉT ~e n. Dispozitiv montat la o conductă care întrerupe, restabilește sau reglează circulația unui fluid. /<fr. robinet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink