RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă. – Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROBÓTĂ f. 1) (în țările române) Muncă pe care o prestau țăranii săraci în folosul boierilor. 2) Muncă neîntreruptă și grea. /<sl. robota
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROBÓTĂ s. v. clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea „clacă” în Țara Românească și „boieresc” în Moldova.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
robótă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink