RÓDIN s. n. v. rodină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RODIN [rodẽ], Auguste (1840-1917), sculptor francez. Figură remarcabilă a sculpturii europene din sec. 19. Vasta sa operă (busturi, monumente, grupuri compoziționale) se afirmă prin forța tumultoasă și intensa expresivitate. Folosește adesea un modelaj v****t (înrudit cu viziunea impresionistă), în care colaborarea cu efectele luminii are un rol esențial. A exprimat deopotrivă grația și gingășia, încordarea, vigoarea fizică și concentrarea spirituală, având ca teme predilecte dragostea („Sărutul”, „Primăvara”), interogarea filozofică în fața destinului („Poarta infernului”, „Gânditorul”, „Burghezii din Calais”), evocarea geniului („Balzac”, „Hugo”). A exercitat o adâncă influență asupra sculpturii universale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink