Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. [< romaniza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
romanizáre s. f., g.-d. art. romanizării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ROMANIZÁ ~éz tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ROMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
romanizá vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink