ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. p. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROMÁNTIC, -Ă adj. Care se inspiră din romantism, al romantismului; referitor la romantism. // s.m. și f. 1. Scriitor din școala romantică. 2. Om visător, melancolic, romanțios. [< fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMÁNTIC, -Ă adj. 1. care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane; pitoresc. 2. care aparține romantismului; propriu acestei mișcări. ◊ (s. m. f.) scriitor care aparține romantismului. 3. care evocă atitudini, teme specifice romantismului; fabulos. 4. visător, melancolic. (< fr. romantique, germ. romantisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ROMÁNTIC adj. visător, (peior.) romanțios. (Spi-rit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
romántic adj. m., s. m., pl. romántici; f. sg. romántică, pl. romántice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROMÁNTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de romantism; propriu romantismului. Poemă ~că. 3) și substantival Care manifestă sensibilitate și exaltare, pasiunea fiind mai puternică decât rațiunea; cuprins de sensibilitate și exaltare deosebită; romanțios. /<fr. romantique, germ. romantisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROMÁNTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Om de creație (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. /<fr. romantique, germ. romantisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink