Dex rondelă

RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle.

RONDÉLĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliță și o piesă care trebuie strânsă; șaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc. [< fr. rondelle].

RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă. ◊ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ◊ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)

RONDÉLĂ s. (TEHN.) șaibă.

rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle