ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rostitór adj. m., pl. rostitóri; f.sg. și pl. rostitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink