Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ROSTOGOLÍ, rostogolésc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rostogolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rostogoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ROSTOGOLÍ ~ésc tranz. A face să se rostogolească. /Din rostogol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ROSTOGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mișca, dându-se de-a dura. 2) (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. /Din rostogol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink