Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
ROSÄ‚TÚRÄ‚, rosături, s. f. 1. Rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [Var.: rozătúră s. f.] – Ros + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROSĂTÚRĂ s. 1. măcinătură, mâncătură. (O ~ adâncă în mal.) 2. v. roadere. 3. (MED.) eroziune, (înv. și reg.) rosură. (O ~ la călcâi, de la încăl-țăminte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROSĂTÚRĂ s. v. coroziune, erodare, ero-ziune, roadere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rosătúră s. f., g.-d. art. rosătúrii; pl. rosătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROSĂTÚRĂ rosături f. 1) v. A ROADE și A SE ROADE. 2) Loc ros, tocit. 3) Rană superficială provenită dintr-o roadere. 4) Masă constând din resturi provenite din roadere. [G.-D. rosăturii] /a roade + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink