ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s. f.] – Rotund + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROTUNJÍME s. (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură. (~ trupului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rotunjíme s. f., g.-d. art. rotunjímii; pl. rotunjími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROTUNJÍME ~i f. Formă rotundă. ~ea corpului. /rotund + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink