Dex roși

ROȘÍ, roșésc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

ROȘÍ vb. 1. v. sângera. 2. v. îmbujora.

roșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșésc, imperf. 3 sg. roșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. roșeáscă

ROS, ROÁSĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de..., care e consumat de... 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu.

A ROȘ͹ ~ésc tranz. A face să se roșească. /Din roșu

A ROȘͲ ~ésc intranz. 1) v. A SE ROȘI. 2) A suporta un sentiment de jenă; a trage rușine. ◊ ~ până-n vârful urechilor a se emoționa foarte tare, îmbujorându-se la față. 3) A se zări ceva bătând în roșu. /Din roșu

A SE roȘÍ ma ~ésc intranz. 1) A căpăta culoare roșie; a deveni roșu. 2) (despre unele fructe și legume) A începe să se coacă, deve-nind roșiatic. /Din roșu

BUREȚI-RÓȘII s. pl. v. pâinișoară.

PIEI-RÓȘII s. pl. v. amerindieni (pl.).

ROS adj. 1. v. ponosit. 2. (GEOL., GEOGR.) v. erodat. 3. măcinat, mâncat, săpat. (Un mal ~.)

piei-róșii s. f. pl.