ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROȘTÉI s. v. gratie, zăbrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
roștéi (roștéie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
roștéi s. n., pl. roștéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink