RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUBÍN s. (MIN.) (înv.) antrax, cărbune. (Inel de aur cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUBÍN s. v. rodiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rubín s. n., pl. rubíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUBÍN ~e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare roșie, întrebuințat ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. 2) Piatră prețioasă din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink