Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rugini (verb) , ruginire (substantiv feminin)   
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini.V. rugini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUGINÍRE s. v. oxidare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RUGINÍ ~éște 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugină. 3) fig. (despre vegetația de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roșcat. 2. tranz. A face să se acopere cu rugină; a oxida. Umezeala ~ește metalele. /Din rugină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RUGINÍ se ~éște intranz. pop. (despre concepții, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUGINÍ vb. v. oxida.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ruginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ruginésc, imperf. 3 sg. rugineá; conj. prez. 3 sg. și pl. rugineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române