RUGULÉȚ, ruguleți, s. m. Diminutiv al lui rug1. – Rug1 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUGULÉȚ s. v. rugușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ruguléț s. m., pl. ruguléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink