RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUMEGÚȘ n. Deșeuri de lemn, provenite din tăierea acestuia cu ferăstrăul. /a rumega + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUMEGÚȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUMEGÚȘ s. v. stomac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rumegúș s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink