RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulțumire sau o surpriză generală. [Pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în același timp, exprimând nemulțumire, surpriză etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ◊ Expr. A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulțumire.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUMOÁRE s. zgomot, zvon. (~ de glasuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rumoáre (rumóri), s. f. – Zgomotul surd de voci. Fr. rumeur.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUMOÁRE ~óri f. Zgomot surd și confuz de voci; murmur; freamăt. ◊ A produce (sau a stârni) ~ a produce nemulțumire generală. /<fr. rumeur, lat. rumor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink