RUPTOÁRE s. f. 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUPTOÁRE s.f. ~ 2. Expr. Ruptoarea prețului = fixarea, stabilirea, ruperea prețului; v. rupt1. 3. (Învechit, în construcție cu verbul a face) Început, primul pas. Îi ucid fără cruțare, scăpând pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sângele cursese.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUPTOÁRE s. v. ruptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
RUPTOÁRE s. f. 1. ♦ Înțelegere asupra prețului de vânzare-cumpărare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ruptoáre s. f., g.-d. art. ruptórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUPTÓR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ruptór s. n., pl. ruptoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink