RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUPTÓR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ruptór s. n., pl. ruptoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink