RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui ruscă. 2. (Bot.) Cocoșel-de-câmp. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuță-de-primăvară (sau -primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă (Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau -tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpuriu-închis (Adonis autumnalis). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUSCÚȚĂ, ruscúțe, s.f. ~ 5. Plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin semănături. (Adonis aestivalis).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUSCÚȚĂ s. v. cocoșel-de-câmp, spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. ~ 4. Monedă de argint. (din rus2)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ruscúță s. f., g.-d. art. ruscúței; pl. ruscúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUSCÚȚĂ ~e f. 1) la pl. Specie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne și cu flori divers colorate. 2) Plantă din această specie. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ruscúță de prímăvară s. f. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink