Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rustic (adjectiv) , rustica (verb tranzitiv)   
RUSTICÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter brut, neprelucrat; a face operația de rusticizare; a rusticiza, a rustifica. 2. intr. A trăi la țară. [< it. rusticare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafață brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUTÚN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum).Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viața de la țară; propriu vieții de la țară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădește lipsă de educație și delicatețe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafața brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură și ornamente) Cu suprafața brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnașul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniștit-o domol.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TUTÚN s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiță, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)