RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfért s. n.] – Din tc. rüșvet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUȘFÉT, rușféturi, s.n. (Turcism învechit) ~ [Var.: ~, rășfét s.n.]
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUȘFÉT s. v. mită, șperț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rușfét, rușféturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligație suplimentară a țăranului față de boier (în muncă sau în natură).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
rușfét (rușféturi), s. n. – 1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
RUȘFÉT, rușféturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rușfét s. n., pl. rușféturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUȘFÉT ~uri n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obține ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligație suplimentară în muncă sau în natură, prestată de țărani pe moșia boierilor. /<turc. rüșvet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink