RÂCÂIÁLĂ, râcâieli, s. f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [Pr.: -câ-ia-]. – Râcâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂCÂIÁLĂ s. 1. v. scurmare. 2. zgâriere, (pop.) zgrepțănare. (~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgân-dărire, (pop.) scociorâre, (reg.) zgâncilire, (Olt.) zgâmăire. (~ unei răni.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râcâiálă s.f. (sil. -câ-ia-), g.-d. art. râcâiélii; pl. râcâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink