Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: râncăi (verb) , râncău (substantiv masculin)   
RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râncăí, pers. 3 sg. râncăiéște, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
râncău adj. m. (reg.; despre boi) bou cu un t******l întors și cu altul valid.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
rîncăí (-ăésc, -ít), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)