Dex rândunică

RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] + suf. -ică.

RÂNDUNÍCĂ s. (ORNIT.; Hirundo rustica) rândunea, (reg.) rânduniță, (înv.) rândunelă.

RÂNDUNÍCĂ s. v. lăstun, maia, străgălie.

rândunícă s. f., g.-d. art. rândunícii; pl. rânduníci

RÂNDUNÍCĂ ~ci f. 1) Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc scurt, cu aripi lungi și cu coadă bifurcată, având penajul negru-albastru pe spate și alb pe pântece. ◊ ~ de mare a) pasăre din ordinul pescărușilor, care trăiește pe malul mării și se hrănește cu pești mici; b) pește marin, de talie medie, care se mișcă pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) pânză din vârful unui catarg. [G.-D. rândunicii] / <lat. hirundinella

BURUIANA-RÂNDUNÍCII s. v. răculeț.

POALA-RÂNDUNÍCII s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.

RÂNDUNICA-DÓMNULUI s. v. codobatură, prundar, prundaș.

RÂNDUNICĂ-DE-ÁPĂ s. v. lăstun-de-mal.

RÂNDUNICĂ-DE-FEREÁSTRĂ s. v. lăstun.

RÂNDUNICĂ-DE-LÚT s. v. lăstun-de-mal.

RÂNDUNICĂ-DE-MÁRE s. v. chirighiță, pescăruș, râbar.

RÂNDUNICĂ-DE-MÚNTE s. v. drepnea.

RÂNDUNICĂ-DE-PĂDÚRE s. v. drepnea

RÂNDUNICĂ-DE-PĂMÂNT s. v. lăstun-de-mal.

RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal.

RÂNDUNICĂ-DE-PLOÁIE s. v. drepnea, lăstun-de-mal.

RÂNDUNICĂ-DE-TÚRN s. v. drepnea.

RÂNDUNICĂ-DE-ZÍDURI s. v. drepnea.

coáda-rândunícii (zool.) s. f.

poála-rândunícii s. f.

rânduníca-Dómnului s. f.

rândunícă-de-mare s. f.

rochíța-rândunícii s. f.