RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂNJITÚRĂ s. v. rânjet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rânjitúră s. f., g.-d. art. rânjitúrii; pl. rânjitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink