Dex râșniță

RẤȘNIȚĂ, râșniÈ›e, s. f. 1. MaÈ™ină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârteÈ™te cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situaÈ›ie bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă miÈ™cată cu ajutorul animalelor de tracÈ›iune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica.

RÂȘNIȚĂ s. 1. (rar) morișcă. (~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.)

RÂȘNIȚĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător.

râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe

RÂȘNIȚĂ ~e f. 1) InstalaÈ›ie primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârteÈ™te cu ajutorul unui mâner. ◊ A ajunge de la moară la ~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede È™i mult. 2) MaÈ™ină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. răšnica