Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răbufni (verb tranzitiv) , răbufnire (substantiv feminin)   
RĂBUFNÍRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și puternic, răbufnitură. – V. răbufni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂBUFNÍRE s. 1. v. erupție. 2. v. izbucnire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răbufníre s. f., g.-d. art. răbufnírii; pl. răbufníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂBUFNÍ, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂBUFNÍ ~ésc intranz. 1) A produce un zgomot înfundat, scurt și foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a răsuna puternic. ~ește o împușcătură. 3) A ieși cu putere dintr-o deschizătură îngustă; a erupe; a țâșni; a izbucni. 4) A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea. /ră(z)- + a bufni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂBUFNÍ vb. v. erupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răbufní (răbufnésc, răbufnít), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegirăbegi. Apropierea de răsbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viață proprie și se folosește numai ca repetiție și intensificare a lui bufni.Der. răbufneală, s. f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s. n. (bubuit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răbufní vb., ind. prez. 3 sg. răbufnésc, imperf. 3 sg. răbufneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răbufneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)