RĂCHITÍȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. – Răchită + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răchitíș s. n., pl. răchitíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂCHITÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc răchite. 2) Desiș de răchite. /răchită + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink