RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂCHIȚÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roșie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plân-gătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂCHIȚÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță-mirositoare. 2. v. salcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂCHIȚÉLE s. pl. v. slăbănog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink