RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activități; odihnă; repaus. ◊ Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Liniște, tihnă, pace. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂGÁZ s. 1. v. odihnă. 2. liniște, pace, tihnă. 3. timp, vreme, (pop.) răspas. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi puțin ~ să mă gândesc.) 4. v. perioadă. 5. v. păsuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răgáz s. n., pl. răgázuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂGÁZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitată, pe care o are la dispoziție cineva. Nu are nici o clipă de ~. 2) Schimbare a datei de îndeplinire a unei obligații; amânare; păsuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru în condiții normale; a (nu) păsui. 3) Întrerupere temporară a unei activități; odihnă; repaus; pauză; recreație. Dă-mi puțin ~ să mă gândesc. ◊ Fără ~ fără întrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniște; a nu avea tihnă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink