RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂGET s. muget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ul leului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răget s. n., pl. răgete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RẮGET ~e n. 1) Strigăt prelung, scos de unele animale; muget. 2) Strigăt puternic scos de om; răcnet; țipăt. /a rage + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink