RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂMĂȘÁG s. v. pariu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rămășág s. n., pl. rămășáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂMĂȘÁG ~uri n. Înțelegere între persoane care, susținând lucruri contrare, se obligă să dea o compensație materială celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A câștiga un ~. /rămas + suf. ~șag
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink