RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂMĂȘÍȚĂ s. 1. rest, (înv. și reg.) rămășitură, (Transilv.) mărădic, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva ) 2. v. relicvă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂMĂȘÍȚĂ s. v. coborâtor, descendent, diferență, moștenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămășag, rest, restanță, scoborâtor, succesiune, urmaș, vită, vlăstar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rămășíță s. f., g.-d. art. rămășíței; pl. rămășíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink