RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂPITÓR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~oare.) 2. v. încântător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răpitór adj. m., pl. răpitóri; f. sg. și pl. răpitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂPITOÁRE ~ f. 1) la pl. Ordin de păsări de talie mare, cu cioc gros și încovoiat, care se hrănesc cu alte păsări și cu mamifere mici (reprezentanți: vulturul, uliul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a răpi + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care răpește. Animal ~. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogățească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) fig. Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Femeie de o frumusețe ~oare. /a răpi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink