RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂPĂIÁLĂ s. 1. v. răpăit. 2. v. ropot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răpăiálă s. f., g.-d. art. răpăiélii; pl. răpăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink