Dex răsfug

RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.

RĂSFÚG n. 1) Boală contagioasă a unor animale (oi, capre), care se manifestă prin inflamarea ugerului. 2) pop. Boală contagi-oasă a unor animale (transmisibilă și omului), care se manifestă prin leziuni pulmonare, gastro-intestinale și cutanate; antrax. 3) Plantă erbacee cu flori galbene, folosită în medicina populară ca medicament împotriva acestor boli. /Orig. nec.

RĂSFÚG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălățica-zidului.

RĂSFÚG s. v. agalactie contagioasă, antrax, capie, căpială, cărbune, cenuroză, dalac, pustulă malignă.

răsfúg (-guri), s. n. – 1. Inflamație a ugerului la oi. – 2. Mestecă (Chondrilla juncea). – 3. Dalac (Paris quadrifolia). – Var. răsfulg. Origine îndoielnică. Tiktin pune în legătură acest cuvînt cu mr. sfulg „fulger”, it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvîntului, atîta timp cît boala pe care o indică este nedeterminată (Damé o traduce prin: „amețeală a oilor”; după Scriban, se crede că este o boală datorată alegării oilor). Nu trebuie eliminată legătura cu fugi. – Der. răsfu(l)gi, vb. (a se îmbolnăvi oile).

răsfúg (plantă) s. m.

răsfúg (boală) s. n.