Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSPLĂTÍ vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSPLĂTÍ vb. v. ispăși, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsplătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătésc, imperf. 3 sg. răsplăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplăteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RĂSPLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSPLĂTÍ mă ~ésc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink