RĂSTÍMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. – Din sl. rastonpŭ (după timp).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSTÍMP s. 1. v. perioadă. 2. v. timp. 3. v. curs. 4. v. interval. 5. ceas, interval, oră, perioadă, timp. (A așteptat un ~ bun până să vină.) 6. v. durată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răstímp (răstímpuri), s. n. – Perioadă, interval de timp. – Var. răstîmp, zăstimp, zăstîmp. Sl. rastąpŭ „interval” (Cihac, II, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp în forma de bază.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răstímp s. n., pl. răstímpuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSTÍMP ~uri n. Perioadă de timp cuprinsă între două momente; interval de timp. ◊ În ~uri (sau din ~ în ~) din când în când; uneori. Într-un ~ între timp. /<sl. rastonpu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink