RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSĂTÚRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. șter-sătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSĂTÚRĂ s. v. bărbierit, ras.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsătúră (acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
răsătúră (rezultatul acțiunii) v. răzătură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSĂTÚRĂ (‹ rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink